Blogul Innerchords

Marina Shopina Ionescu la cumpărături

Marina Shoppina Ionescu se adânceşte în gânduri în faţa calculatorului pornit pe acelaşi document care pare că nu se mai termină.

Mintea ei e complet nefocusată pe ceea ce face. Pur şi simplu nu are chef. Se gîndeşte că ar fi bine să coboare până la tonomat să-şi ia un suc, poate îi mai vine cheful de viaţă şi muncă. Priveşte uşor speriată cardul din portofel. Îi numără zgârieturile de pe banda magnetică şi se întreabă câte sunt de la Carrefour sau Mega Image şi câte de la celelalte magazine. Simte că nu e drept. Sunt mult mai multe zgârieturile de la Carrefour şi Mega Image decât de la adevăratul shopping. Aceşti doi dulăi neînsetaţi care se înfruptă zilnic din chip-ul nevinovat al cardului ei îi râd în faţă … nimic nu se compară cu a-ţi lua pantofi sau bluze … dar trebuie să mâncăm. Supermarketurile câstigă (!).

Zâmbeşte. Ştie că shoppingul este viaţa ei, este ceea ce o face să se simtă bine şi fericită. În viața privată, aceiaşi prieteni plictisitori care trebuie sunaţi, altfel uită de ea. Aceleaşi baruri, aceleaşi cluburi. Uneori e frumos, dar parcă e prea monoton. Poate că o relaţie ar scoate-o din povestea asta, poate un copil cu barbatul potrivit pe care încă nu-l are (?).

În rest, doar muncă şi frecuş la serviciu. Acelaşi şef cu faţa lui schimonosită de disperare pentru depășirea target-ului şi pentru că o să ne dea afară. Mai ales pe El! De ce nu le spune niciodată că şi-a făcut credit să îi ia nevesti-sii casă pe pământ?! De aia s-a înglodat în datorii, de aia trebuie să vrea tot departamanetul mai mult, toată firma … Ciudată e natura umană.

Innerchords | Discount evenimente

Marina nu are asemenea năzuinţe. Poate și-ar dori un copil, poate o familie, dar nu ştie sigur dacă este ceea ce trebuie. Deocamdată consideră că e îndreptățit să iubească shoppingul. Trăieşte pentru el. Are cel putin trei ocazii pe an când se dezlănţuie: de Paşti, de Crăciun şi de ziua ei.

Marina s-a întrebat de multe ori ce o face să tânjească atât de mult după shopping. Uneori simte că o atrage ca un magnet. Când e în trecere prin faţa mall-ului simte cum i se face poftă să mai cumpere câte ceva. Dacă primeşte câte un spam în inbox sau o reclamă de orice fel, gândurile i se duc automat spre mall, spre magazine, spre locurile care o fac să se simtă atât de bine. Acolo e ca un rai.

Marina ştie că în mall nu atât cumpărăturile contează, ci cum se simte. Sunt şi restaurante şi cafenele şi uneori se poate întâlni şi cu prietenele. Odată a stat în mall 10 ore, fără să meargă la film. Nici nu ştie când a trecut timpul. O prietenă a ei a petrecut 12 ore într-un mall din Dubai. Nu e ăsta un semn că shopping-ul are ceva minunat în el? De ce să ne ascundem după deget? Shopping-ul e terapie nu glumă! Te poate scoate din orice depresie şi îti dă energie să mergi mai departe.

După toate gândurile astea, Marina simte că e cazul să schimbe planurile. Deşi îşi propusese să declanşeze iureşul cumpărăturilor de Paşti, în weekend, se hotărăşte să plece cu o oră mai devreme de la serviciu şi să meargă la mall chiar astăzi. Încă nu i-au intrat banii de salariu, dar are un card de credit pe care îl poate folosi.

Zis şi făcut. L-a rugat repede pe şeful ei să o lase să plece. I-a zâmbit frumos şi i-a promis că mâine își va îndeplini task-urile de astăzi. El s-a mai schimonosit puţin, dar ştie că ea se ţine de cuvânt. Colegii au privit-o ciudat că pleacă aşa, fără motiv, dar o sa le treacă.

În doar 30 minute a ajuns la mall. Un sentiment de evadare o încearcă. Se simte liberă şi fericită. Are atâta energie! Se simte atât de motivată; să cumpere!

După 4 ore de cumpărături, la ora 10.30 pm, Marina ajunge acasă epuizată. Se asează pe canapea. Priveşte plasele frumos colorate asezate ușor dezordonat langă uşa de la intrare. După câteva minute de reflexie şi linişte realizează că a chletuit de pe cardul de credit o suma egală cu salariul de pe o luna. Îşi aminteşte că mai avea o datorie egală cu jumătatea din suma cheltuită.

Brusc i se face frică. Oare nu a cheltuit cam mult? Oare nu ar trebui să retuneze ceva? A doua pereche de pantofi de ce a luat-o? Doar că i-au plăcut că sunt de culoare roşie? Până la urmă nici bluzele nu sunt cine ştie ce … şi parfumuri mai are 3 din care 2 sunt cam în acelaşi ton. Îşi aminteşte că voia să strangă bani să plece într-o vacanţă. Îi este din ce în ce mai clar că nu va putea pleca decât dacă îşi face un credit. Un fior de panică începe să îi pătrundă în minte.

Cum va găsi ea soluţia la toate astea? Cum va rezolva această supradoză de shopping? Ce a greşit? Totul părea ok la mall, făcea foarte mult sens să cumpere. Îşi aminteşte clar că s-a gândit la bani şi cum o să se descurce … părea că are sens. De ce atunci avea şi acum nu mai are ?!?!

Simte cum angoasa şi frustrarea îşi fac loc în inima ei … va trebui să continue să meargă la serviciu, să vadă faţă schimonosită a şefului şi privirile neprietenoase ale colegilor. Viața e nedreaptă! Marina plânge şi se adânceşte în depresia care vine ca urmare a conştientizării ghinionului pe care îl are în viaţă. Dacă tot nu a avut parte de o familie bogată, de ce nu reuşeşte să aibă un soţ bun care să o poată ajuta în viaţă? De ce singură? Cu ce sunt altele mai bune decât ea?

Aproape epuizată de gânduri şi shopping, Marina se pregătşte de culcare. Mâine e o nouă zi; la serviciu va fi o zi grea, are task-uri în plus pentru că astăzi nu a reuşit să le facă pe toate.

Înainte de a da cu piatra în Marina, să ne gândim câte sau câţi dintre noi nu am făcut la fel? Fie că a fost vorba despre haine sau gadget-uri sau o maşină mai scumpă decât ar fi cazul, câţi dintre noi nu am cedat în faţa impulsului bolnăvicios de a cumpara? Ce se întamplă în creierul nostru încât ne pierdem în acel moment?

Cum se face că judecata noastră devine atât de strâmbă în atât de multe momente încât ajungem să devenim sclavii propriilor pofte şi plăceri?

Înainte ca neuroştiinţa să dea un răspuns la acestă întrebare, în urmă cu 2500 de ani, Shakyamuni Buddha a spus că sursa principală a suferințelor noastre sunt propriile pofte și plăceri, dar este o cale prin care le putem opri. De ce nu am ținut seama de aceste sfaturi și am continuat din ce în ce mai mult să facem aceleași greșeli?

Știința vine astăzi și ne spune ce se întamplă în creierul nostru atunci când suntem la cumpărături și de ce mintea noastră se întunecă pur și simplu. Care este diferența între dorință și poftă (tânjela) pentru ceva material?

De multe ori punem egal între aceste două stări, dar ele sunt complet diferite. Dorința vine din etajele superioare ale creierului nostru. Gândurile conștiente generează dorințe (ex. îmi doresc o pereche de pantofi noi care să se potrivească ținutelor mele), în timp ce pofta este un sentiment cât se poate de primitiv care vine din creierul vechi (ex. trebuie să îmi iau o pereche de pantofi acum pentru că așa simt că vreau să fac!). Marina a simțit un impuls de a cumpara pantofii roșii (o poftă !).

Creierul nostru nu face nimic greșit, dimpotrivă el acționează fix așa cum a fost proiectat acum zeci și sute de mii de ani în urmă. Din nefericire mediul nu mai seamănă deloc cu ceea ce știam, sau cu mediul pentru care creierul nostru a învățat foarte bine lecțiile.

Pericolele naturii, leii, și alte animale care ne pot ataca au dispărut, dar creierul nostru nu știe să facă diferența între rata la bancă și un leu care vine să ne atace atunci când vine vorba de chimia care se declanșează în creierul nostru.

De ce drogul Marinei este shopping-ul?

Se pare ca micuțul nostru creier este proiectat să învete din greșeală și să se perfecționeze din ea. Fenomenul se numește eroare de predicție. Ați urmărit vreodata un șoricel care caută de mâncare? Ați văzut cât de brusc își schimbă direcția? Cum miroase și trece mai departe, și apoi se întoarce într-o altă direcție, dar aproape niciodată exact în locurile în care a mai fost?

De fiecare dată când șoricelul găsește mâncare într-un loc în care nu se aștepta, creierul lui primitv eliberează o cantitate mare de dopamină. Aceasta va stimula centrii plăcerii și cortexul prefrontal. Acest lucru înseamnă că șoricelul se va simți bine în timp ce cortexul lui va fi stimulat să găsească și mai multe soluții pentru a găsi mâncare. Se va simți motivat. În același timp, va reține indicii legate de locul în care se află mâncarea pentru a ști să se întoarcă. Creierul șoricelului nu va elibera dopamină dacă găsește mâncare în locurile în care știa deja că există deoarece pentru asta există deja circuite neuronale formate și nu mai are rost să consume energie.

Natura, sau oricine ne-a proiectat (!), a înteles că procesul de învățare este mult mai productiv dacă învățăm din greșeli decât dacă repetam la nesfârșit ce știm deja. Dopamina se eliberează imediat ce găsim recompensa, când predicția nu s-a împlinit și în felul acesta, surpriza ne ajută să învățăm. În plus, sub influența dopaminei, cortexul prefrontal va reține cu precizie indicii care au dus la găsirea recompensei (ce/cine era în jur, alte detalii de la fața locului).

Aceleași sisteme se află și în capul nostru. În plus, noi avem mai dezvoltat cortexul prefrontal (n.r. gândirea logică și rațională), ceea ce ar trebui să ne ajute. Din nefericire, dacă nu activăm cu o decizie conștientă gânduri logice și raționale, cortexul prefrontal ne va încurca mai mult în aceste situații.

De-a lungul timpului, creierul Marinei a învățat că la mall sunt multe surse de recompensă, asta a facut ca dopamina eliberată să o determine să învețe multe indicii: anumite culori, mirosuri, reclame, texturi. Acest lucru face să fie foarte ușor de manipulat de reclamele din jur pentru că fiecare gând, fiecare imagine reprezintă un indiciu pentru creierul ei care ar putea să o facă să creadă că urmează să primească recompense asemanatoare celor de la mall, o fac să descarce dopamină și o fac să simtă pofta incontrolabilă de a cumpăra.

Spuneam că gândirea din cortexul prefrontal o încurcă pentru că, în acest caz, dopamina generează sentimentul de motivație intrinsecă ce va determina acțiuni de tipul mersului la mall când nu avea sens ( Marina se învoiește ca să plece și cheltuie bani de pe cardul de credit, cumpără mai mult decât este cazul). Toate acestea se întâmplă pentru că gândirea ei logică și rațională este afectată negativ de prezența în exces a dopaminei.

Pe scurt, Marina este pusă pe pilot automat de creierul ei vechi să găsească recompensa (care în acest caz înseamnă cumpărarea de haine sau alte bunuri), iar cortexul prefrontal găsește soluții de calitate slabă, pe moment, pentru că execută ceea ce dopamina îl pune să facă: să atingă rezultatul (achiziționarea de haine).

Principiul de bază este același când ne administrăm droguri. Într-un mod artificial, drogul eliberează cantități uriașe de dopamină și procesul urmează mai mult sau mai puțin aceleași principii.

Ce a determinat-o pe Marina să ajungă la mall?

În primul rând, nevoia de dopamnină – era stresată și plictisită la serviciu și creierul ei a început să caute pe pilot automat puțină acțiune. În al doilea rând, mesajele din inbox, reclamele de pe net și chiar propriile gînduri despre cât de bine e la cumpărături pot servi ca indicii declanșatoare pentru creier.

Ce ar trebui să facă Marina diferit când merge la cumpărături?

  1. Să își activeze gândirea conștientă – acest lucru însemnă să își conștientizeze starea ințială de frustrare și stres, să încerce să o schimbe înainte ca starea emoțională negativă să îi acapareze gândirea logică și rațională și să o trimită la cumpărături pe pilot automat. În acest fel, șansele să nu ajungă deloc la mall ar fi crescut.
  2. Dacă, din varii motive, Marina ar fi ajuns la mall ar fi fost bine dacă făcea următoarele lucruri:
    • când se afla în magazin cu lucrurile pe care dorea să le cumpere în mână, le-ar fi lăsat vânzatoarei (rugând-o să i le păstreze câteva momente), apoi ar fi ieșit din magazin și s-ar fi dus la o cafenea să reflecteze dacă și câte îi trebuie cu adevărat; astfel șansa ca numărul de produse cumpărate să scadă ar fi crescut foarte mult. De ce? Pentru că pentru cortexul ei prefrontal amețit de dopamină, obiectivul a fost îndeplinit când s-a aflat cu produsele în mână. Faptul că a plătit este o acțiune eronată, lipsită de cogniție validă, o greșeală a cortexului ei. Dacă ar fi stat o vreme la cafenea și ar fi reglat nivelul de dopamină ar fi  crescut șansele ca gândirea ei logică și rațională să crească în calitate.
    • Dacă după ce ar fi ales produse într-un magazin nu le-ar fi cumpărat și s-ar fi mutat în altul, din nou șansele ca produsele din primul magazin să fie cumpărate scad dramatic. Vânzătorii știu lucrul acesta și fac tot ce pot să plecăm cu produsele achitate din magazin.
    • După vizita în al doilea magazin, din nou, produsele nu ar trebui cumpărate. Ar fi indicat să se mute fie într-un alt magazin, fie la cafenea să își facă bilanțul.
    • Era minunat dacă se muta dintr-un magazin în altul fără să cumpere și apoi să se oprească la cafenea și să decidă ce e de achiziționat.

Pentru ca decizia la cafenea sau restaurant să fie cât mai bună, ar fi fost indicat ca Marina să își facă o listă de cumpărături asemanatoare cu cea de la supermarket (2 bluze, 1 pereche de pantofi etc.) și să o confrunte cu produsele din magazine pe care se gândea să le cumpere. Nu ați observat că aveți tendința de a cumpăra mai puțin chiar și din supermarket, când aveți o listă de cumpărături vs. atunci când nu aveți una? Ceea ce se întamplă este că gândirea nostră logică și rațională este susținută de listă și ne poate ajuta să ne reamintim adevăratele obiectieve pe care le avem și să nu deviem sub influența impulsurilor (!).

Până la urmă, este shopping-ul terapie, plăcere sau drog?

Cu siguranță, în momentul în care ne aflăm la shopping este plăcere, pentru unii dintre noi, chiar declanșează reacții asemanatoare unui drog. La fel ca la un drog, plăcerea este de moment și, pe termen lung, înseamnă probleme majore. Gândiți-vă doar la situația financiară a Marinei și la depresia care s-a instalat în mintea ei. La fel ca un drogat, Marina va avea nevoie din nou să meargă la cumpărături doar ca să îi treacă depresia și nu ca să simtă plăcere (!). Întrebarea este: de unde va avea bani să poată face alte cumpărături?

După cele explicate mai sus, probabil că ați înțeles că shopping-ul nu are cum să fie terapie. Dacă, totuși, cineva insistă să îl așeze la această categorie, shopping-ul este terapia cea mai scumpă și cu efecte devastatoare pe termen lung asupra pacientului.

În loc de Post Scriptum …

Dacă nu vă era clar deja, o Marina Shoppina Ionescu e în fiecare dintre noi, fie că ne plac hainele și mall-urile, fie gadget-urile, alte jucării sau vicii. Important nu este să o renegăm pe Marina din noi, ci să o învățăm să se desprindă încet, încet din reacția automată a creierului vechi și să își activeze gândirea logică și rațională, singura care poate combate cu adevărat impulsurile noastre automate.

Acesta este un proces de zi cu zi care se antrenează și înseamnă să ne creștem numărul neuronilor și al conexiunilor inter-neuronale din zona cortexului prefrontal. Înseamnă să ne schimbăm creierul, la propriu. Înseamnă să devenim mai buni, să construim în interiorul nostru o variantă a noastră, cu adevărat în conștiința a ceea ce însemnă să fii om: o ființă evoluată aflată în conștiința impulsurilor ei automate, capabilă oricând să facă alegeri în cunoștință de cauză.

În budism asta se numește iluminare. Noi o numim înțelepciune.

Cele bune!

Innerchords | Discount evenimente