Blogul Innerchords

La cumpăna dintre ani, cum să scapi de persoanele toxice din viața ta?

Mă poți învăța, te rog, o metodă să nu mă mai încarc cu energia negativă a celor din jur?

Aceasta nu mai este o intrebare, a devenit o mantră pe care o aud de la foarte mulți dintre clienții, participanții de la cursuri sau prieteni. Mai totdeauna cineva îmi șopteste: “Trebuie să fii învățat tu o metoda în Nepal prin care să nu te mai lași influențată negativ de oamenii toxici din viața ta”. Le raspund că știu o metodă și apoi râd.

Mi se pare amuzant pentru că mă recunosc în întrebările lor. Am crezut mult timp că furiile, tristețile, nefericirile mele nu erau din cauza mea, erau din cauza celorlalți care îmi făceau tot felul de lucruri (citește articolul „Elefant sau călăreț? Upsss! … ai făcut-o din nou”). Sigur, era alegerea mea să sufăr, dar ceilalți făcuseră, ceilalți ziseseră. Stiam eu că am multe de îndreptat, dar ceilalți purtau vina, nu mă ajutau, mă încurcau, mă făceau să fiu mai rea decât eram. Am fost convinsă că e vina lor mult mai mult decât a mea. Asta mă făcea să gândesc, in funcție de situație, că:

Aș duce o viața mai bună cu un alt partener! Aș performa mai bine dacă șeful nu mi-ar vorbi așa! Aș fi un părinte mai bun dacă nu ar fi copilul ăsta așa neastâmpărat! …și exemplele pot continua la nesfârșit.

Ceea ce mi se pare fascinant e să observ că de fiecare dată când gândurile astea iși fac loc in capul meu, că ele vin insoțite de un fior dulce-acrișor de autovictimizare. Nu are importanță dacă victimizarea vine la pachet cu lacrimi și depresii adânci sau cu o furtunoasă enervare sau chiar furie, autovictimizarea e mereu acolo.

De ce mie?! De ce să mă nedreptățească?! De să mă țină ei pe loc?

M-am întrebat, la ce îmi folosește autovictimizarea?

Atunci când mă gândesc obsesiv la cum am fost nedreptățită, când povestesc de o mie de ori ce nedreptate mi s-a făcut observ că în mintea mea se așează o ușoara senzație de control. In povestea care se desfășoară în capul meu, eu sunt creatorul, eu dețin controlul, pot spune ce vreau, se întămplă în povestea mea ceea ce aleg eu să văd și asta mă face să am iluzia că povestea mea se termină cum vreau eu. “E un nesimțit … i-aș arăta eu! Trebuia să ii spun eu adevărul !”. 

... citeste tot articolul! 🙂 Acceseaza sectiunea CONTUL MEU pentru a te autentifica sau pentru a-ti crea un cont. Multumim!

Leave a Reply

Shares