Blogul Innerchords

Depresia în nouă pași…mai aproape de fericire sau de boală?

Știați că…

…trăim vremuri extraordinare de vreme ce o organizație precum ONU are curaj să spună ca e timpul să oprim influențele mercantile ale companiilor farmaceutice și să facem ceva pentru a schimba structura societății, pentru a vindeca ceva ce se credea că e o boala și poate fi tratată doar cu pastile?

…declarația de mai sus a fost dată anul trecut, în 2017?

…afacerea cu medicamente antidepresive este o afacere de peste 100 mil de Euro pe an?

Nu e de mirare de ce companiile farmaceutice au fost interesate să facă studii prin care să dovedească cu orice preț că depresia este doar o boală și că trebuie tratată ca atare, cu pastile, și nu cu altceva.

Ce consecințe a avut asupra oamenilor această perspectivă asupra depresiei și a tristeții?

Din păcate, aruncarea depresiei la coșul cu boli ne-a determinat să credem că depresia e ceva rușinos, e ca și cum am fi stricați, și, dacă nu ne reparăm, suntem vinovați că nu facem ceva pentru a ne vindeca acest dezechilibru. În plus, avem și multe soluții puse la dispoziție de companiile farmaceutice. Sunt foarte multe medicamente antidepresive care rearanjează echilibrul substanțelor din creier ( mai ales serotonina) și… ne facem bine. Mergem la doctor, el ne consultă, primim o rețetă și gata, am scăpat. În cuvinte mai puține, a avea depresie înseamnă că mintea ta s-a stricat un pic, dar poate fi reglată.

Întrebările la care medicina și companiile farmaceutice nu au răspuns sunt:

  • De ce 65-80% dintre pacienții care iau antidepresive, după un an, sunt din nou depresivi?
  • Care este acel “echilibru al neuromodulatorilor” de care vorbește toata lumea? L-a definit cineva? Pe ce baze?
  • E adevărat că s-a observat cum că o creștere a nivelului de serotonină din creier generează agitație și euforie, dar de ce nu spune nimeni că scăderea indusă prin medicamente a serotoninei Nu generează depresie la așa-zișii indivizi sănatoși?

Cercetările din ultimii 20 de ani ani au inceput să scoată la iveală un adevăr pe care companiile farmaceutice nu îl plac deloc. În urma analizelor făcute asupra contextelor de viață ale participanțiilor din studiile clinice facute cu pacienți diagnosticați cu depresie și care se aflau sub tratament antidepresiv, intre 55-75% dintre aceștia aveau un context de viață dezastruos sau perceput de ei ca fiind dezastruos – erau foarte săraci, iși pierduseră jobul, pierduseră pe cineva drag, divorțaseră, aveau un partener de viață abuziv etc.

Depresia nu e atat o boală, cât o stare care se instalează ca urmare a unui context de viață defectuos.

Depresia e o stare emoțională care îi transmite individului că ceva e în neregulă pentru el în mediul din care face parte. Asta ar putea explica de ce administrarea de antidepresive ameliorează temporar starea pacientului, dar, pe termen lung, individul ajunge să fie din nou depresiv dacă mediul său extern nu se modifică.

Am putea spune că depresia este mai degrabă o stare care apare ca urmare a vieții pe care o trăim decât o boala in sine.

Depresia ajunge să fie o boală tocmai pentru că o etichetăm ca atare, nu pentru că ar fi de la începutul instalării ei așa.

Etichetând ca boală orice formă de depresie, ajungem să refuzăm să privim valoarea acestei stări emoționale. Nu degeaba se spune că „suferința are rostul ei”. Culmea este că depresia ajunge să fie o boală tocmai pentru că este etichetată ca atare, nu pentru că ar fi de la începutul instalării ei așa.

Administrându-ne antidepresive sau neluând în seama aceste stări, starea se ameliorează temporar. Cu timpul, netratată, depresia va crea în interiorul minților noastre probleme mari, uneori, foarte greu de gestionat.

Pentru a înțelege ce poate genera depresie în viața unui individ, vă invit să citiți cele Nouă Cauze ale Depresiei (sursa: Lost Connections-Uncovering the real causes of depression, Johann Hari) și să vă faceți o scurtă evaluare a propriei vieți. Cercetările arată ca prezența sau absența unei singure perspective din cele nouă de mai jos poate genera depresie…cu cât sunt mai multe, cu atât crește riscul de instalare al depresiei in viața noastră.

  1. Lipsa joburilor cu semnificație pentru individ – de cele mai multe ori, joburile se desfoșoară în organizații mult prea mari și cu structuri mult prea întortocheate care ne fac să uităm care este adevăratul nostru rol în grupul din care facem parte. În alte cazuri, când organizațiile nu sunt foarte mari, există șefi sau proprietari ai afacerii care doresc să aibă control 100% asupra a ceea ce se întămplă și nu explică prea multe angajaților. În ambele cazuri, ne trezim cu sentimentul că suntem roboței care nu sunt apreciați decât dacă își fac treaba ce li se cere, de obicei, exprimat în cifre. De multe ori pare că muncim doar ca să ne luăm salariul, iar asta este ceva foarte demotivant, trist și în cele din urma deprimant. Creativitatea, umanismul și expresia a ceea ce crezi și ești sunt aspecte pe care le putem exprima în puține joburi astăzi.
  1. Deconectarea de ceilalți oameni – viața stresantă ne obosește într-atât încât nu mai avem energie să ne conectăm cu cei din jurul nostru. Lipsa de conectare duce la lipsă... citeste tot articolul! 🙂 Acceseaza sectiunea CONTUL MEU pentru a te autentifica sau pentru a-ti crea un cont. Multumim!

Leave a Reply

Shares